miercuri, 28 ianuarie 2015

O întâmplare cutremurătoare – Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are…


Mitropolit Antonie de Suroj
Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu prici­na se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. Se ascunsese la marginea oraşului, într-o căsuţă lăsată în părăsire, şi hotărâse să aştepte mo­mentul când va putea să fugă. Oda­tă, seara, cineva i-a bătut la uşă. Înfio­rată, femeia a deschis uşa şi s-a trezit în faţa unei tinere care i-a zis: „Sun­teţi cutare, nu-i aşa? Trebuie să fugiţi neîntârziat, fiindcă aţi fost trădată şi în noaptea asta vor veni să vă ridice”. Uitându-se la ea, mama şi-a arătat co­piii: „Unde să fug? Cu ei n-o să ajung departe, şi o să ne recunoască îndată!” Şi atunci, tânăra cu pricina, care era doar o oarecare vecină, s-a preschim­bat dintr-o dată în acea fiinţă mare pe care o desemnează cuvântul evan­ghelic aproape: „Nu! Nu o să vă cau­te, căci în locul dumneavoastră o să rămân eu”. „Dar o să vă împuşte!”, a zis mama. La care tânăra a zâmbit din nou: „Da! Dar eu n-am copii”. Şi ma­ma a plecat, iar tânăra a rămas. Au ve­nit noaptea târziu, au prins-o pe tână­ră (o chema Natalia) şi au împuşcat-o. Noi ne putem închipui însă o mulţime de lucruri dincolo de aceste fap­te, şi ni le putem închipui nu cu fante­zia pură, ci prin imagini din Evanghe­lie. Mama a plecat cu copiii, Natalia a rămas singură în casă, în seara ce se lăsa, în noaptea ce se lăsa. Era întu­neric, frig şi singurătate. Şi nu o aş­tepta nimic decât o moarte prematu­ră, violentă, cu nimic meritată, nimă­nui trebuitoare, moartea altei femei, care avea să devină moartea ei pur şi simplu din dragoste. Aceasta nu ne aminteşte, oare, de noaptea din gră­dina Ghetsimani? 

Din Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iubirii, Editura Sophia, 2009, p.45

Mesajul lui Radu Gyr, în această săptămână de trădare şi de apostazie



Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a vizitat parohia Dobroeni, protopiatul Hereşti. Cu această ocazie, în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Dobroeni, grupul de copii „Şoaptele Îngerilor” a susţinut un mini-concert.
Radu Gyr, pe numele adevărat Radu Demetrescu, a fost un poet interbelic, condamnat la 12 şi apoi 25 de ani de închisoare sub regimul comunist, din care a executat „doar” 20 de ani de temniţă. Pentru condamnarea la moarte din 1958 (comutată apoi în 25 de ani de detenţie), poetul a fost reabilitat oficial de către justiţia din România. Radu Gyr a fost membru al Mişcării Legionare.
În timpul detenţiei, Radu Gyr a compus un număr impresionant de poezii, majoritatea transmiţându-se între deţinuţi, prin codul Morse.


Avem o ţară
de Radu Gyr
Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori
Și unde stau de veacuri laolaltă
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.
Avem troițe sfinte, altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri.
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, sfânt și viu cu duhul,
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrângă Apusul
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Că pruncii lui sub sabie-au căzut
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem Ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,
Pe Horea tras pe roată pentru neam.
Azi iarăși te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit,
Scriind deasupra vina ta cu sânge:
Aceea că Ortodoxia ai iubit.
Avem un rai de sfinți
în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapă neștiuți;
Dar astăzi, dând pământul la o parte,
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ de Sfinți și de Eroi.

marți, 27 ianuarie 2015

Manifestarea anti-ecumenistă 


În cazul nostru, putem spune că eram aproximativ douăzeci de creştini adunaţi în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi El era în mijlocul nostru precum spune: "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"(Matei 18:20).





De mult mi-am dorit să organizez ceva împotriva ecumenismului. Şi într-un final am creat acest eveniment cu scopul de a lupta impotriva distrugerii Bisericii Ortodoxe Române prin ecumenism, ştiind că şi noi, mirenii, facem parte din biserică şi suntem mădulare vii ale bisericii. 

Eu ştiam că vor veni sigur maxim patru-cinci persoane. Am plecat din Bacău motivat şi hotărât, încercând să nu mă gândesc la ce va face unul sau altul şi câţi vor veni, ci am dorit să încep cu mine, gândindu-mă că dacă începe de la mine acea schimbare, tot aşa ar putea să înceapă şi de la altul şi tot aşa, unindu-ne mai mulţi, vom fi în stare să facem o schimbare cu adevarat mare.

Totul s-a desfăşurat astfel:
În drum spre Bucureşti
Am ajuns în Bucureşti împreună cu un vecin de-al meu şi ne-am cazat la o mănăstire din Bucureşti, sâmbătă seara. Duminică am stat la Sfânta Liturghie, iar după Sfânta Liturghie ne-am întâlnit cu un prieten şi am pornit spre patriarhie. Când am ajuns acolo, am patrulat prin curtea patriarhiei cam vreo oră şi jumătate, se făcuse deja vreo 14:30 - 15:00. Ne-am descurajat puţin gândindu-ne că nimeni nu va veni pe vremea asta, până când a apărut un băiat ce ne-a spus că a venit şi el să participe la această mişcare împotriva ecumenismului. Pe urmă au mai apărut două femei şi doi bărbaţi mai în vârstă. Ne-am bucurat, eram şapte persoane - tot mai bine decât nimic. Dar când am ajuns la poarta patriarhiei, ce să vezi, pe partea cealaltă a străzii, vizavi de Parcul Unirii, au mai apărut încă vreo zece persoane care au venit şi ei să participe. Atunci m-am bucurat cel mai tare, plus că a venit şi un preot şi nu am fost de capul nostru. Care au mai venit, care au mai plecat, dar cert este că ne-am strâns în jur de nouăsprezece persoane. Am făcut cunostinţă unii cu alţii şi am schimbat câteva vorbe. În fine... ne-am organizat, apoi am făcut rugăciunile începătoare şi ne-am îndreptat cu hotărâre spre intrarea din curtea patriarhiei. Jandarmii erau pregătiţi şi ei cu toate cele necesare (nu mai intru în detalii). Mie mi-au cerut să mă prezint: "Numele şi data naşterii". (Le-am dat numele Nicolae Radu Alexandru - sfinţii cărora le port numele, toţi au fost apărători însemnaţi ai dreptei-credinţe, pe care eu nu sunt vrednic să le port numele.)
După câteva minute de discuţii cu jandarmii, am intrat cu toţii în curtea patriarhiei, dar fără bannere, ci doar cu icoanele din dotare. Am pornit spre biserică şi am înconjurat-o de trei ori în timp ce cântam toţi diferite tropare ale sfinţilor care au fost mari apărători neînfricaţi ai credinţei străbune. Apoi am cântat "Cu noi este Dumnezeu", "Apărătoare Doamnă" şi altele.

TRASEUL DESFĂŞURĂRII A MANIFESTULUI PAŞNIC
Iar la sfârşit, fiecare am sărutat icoana Maicii Domnului şi părintele ne-a miruit. Totul a decurs cu mult mai bine decât mă aşteptam. Toţi ne-am despărţit bucuroşi că am plecat în acelaşi cuget care gravitează în jurul Adevărului şi că ne-am făcut datoria de creştini adevăraţi. Eu nu am cuvinte să le multumesc celor ce au răspuns la invitaţie şi vreau să menţionez că fără ei nu ieşea aşa de bine această manifestaţie.


Alte poze:


 

 

 

 

 
 

 

JANDARMII "CREDINCIOŞI"

Am coborât şi iar am urcat şi am înconjurat biserica de trei ori cu paşi înceţi şi mărunţi. La un moment dat m-au chemat doi jandarmi să îmi zică să terminăm că şi ei stau în ploaie şi s-au plictisit. În gândul meu: "săracii". 
"Domnilor jandarmi, uitaţi care-i treaba, noi am venit de departe să ne apărăm credinţă neîntinată şi să ne rugăm lui Dumnezeu să mai amâne mânia asupra celor ce spurcă biserica cu eresuri, aşa că vreţi - nu vreţi, n-am ce să vă fac. Noi nu vă oprim să vă adăpostiţi de ploaie şi nu vă obligăm să veniţi cu noi. Dimpotrivă, văd că voi vă ţineţi scai de noi. Vreţi - nu vreţi, vă sfinţiţi şi voi cu o rugăciune, un pic de jertfă. Haida! Şi când credeau că am renunţat, iaca ne mai hotărâserăm ca şi a treia oară să mai facem o tură şi să înconjurăm biserica de trei ori. "Săracii" jandarmi, plouaţi participau şi ei în spatele nostru şi în toate părţile ascultând neîncetatele cântări ortodoxe.
"Doar ce credeaţi, pentru ca să fii jandarm la patriarhie e uşor? Nu, nene. Dacă eşti jandarm la patriarhie, hai că vă înţeleg de ce nu intraţi în biserica, dar măcar la o rugăciune a unor simpli oameni puteţi participa."
Când am plecat, jandarmii şi-au făcut cruce (nu pentru că au scăpat de noi...nu,nu,nu, să nu vă gandiţi). Ciudat, la rugăciuni nu şi-au făcut cruce, ci doar când am plecat. Probabil ne-au binecuvântat. Săracii de ei... Cum să nu îi pomeneşti şi pe ei la rugăciune? După câtă "osteneală" au tras cu noi - ne-au mai şi binecuvântat. Mă, ce oameni! Asta caracter, asta jandarm.

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap. 5
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.


Acum să revenim la tristeţile noastre...

Asemănându-ne Celui ce şi-a dus crucea pe Golgota, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cazul nostru - Golgota noastră era dealul patriarhiei. Şi precum pe Hristos nu-l durea atât cuiele şi rănile, pe cât il durea răutatea oamenilor, tot aşa şi noi mergeam, ca şi nişte răstigniţi, ne durea că am fost răstigniţi de fraţii noştri. Acei fraţi care ne-au pironit în cuie, ne-au dat oţet să gustăm, ne-au străpuns cu suliţa nepăsării în coaste şi din coastele noastre au ieşit lacrimi şi durere. Dar ştiţi ce ne doare cel mai tare? Nu ne doare că noi suferim pentru Hristos, ci: "Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi" (Matei 27,35). Asta ne doare şi anume că se împarte haina lui Hristos, ecumeniştii o rup pur şi simplu fără nici măcăr să ne dea vreo explicaţie. O fac cu bună ştiinţă şi ei sunt conştienţi de tot ceea ce fac. Îşi bat joc şi se hrănesc cu indiferenţa şi tăcerea noastră - asta fac. Să fim serioşi, pentru numele lui Dumnezeu! Doar nu ne-am născut ieri. Ştim foarte bine cum lucrează ecumeniştii şi cu cine. Iubirea asta a lor e de faţadă, de fapt ei se urăsc şi se mint între ei. 

Să nu ne înşelăm. Există şi “un dialog al falsităţii”, atunci când cei ce discută se mint unii pe alţii în mod conştient sau inconştient. Acest tip de dialog este propriu “tatălui minciunii”, diavolul, “căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44). Este, de asemenea, un lucru obişnuit pentru colaboratorii săi conştienţi ori inconştienţi să-şi atingă “adevărul” lor cu ajutorul minciunilor atunci când ei vor să-şi împlinească binele lor prin rău. Nu poate exista nici un “dialog al dragostei” fără dialogul adevărului. Altminteri, acest dialog nu este adevărat şi nu este firesc. Ca atare, porunca Apostolului cere ca “dragostea să fie nefăţarnică” (Rom. 12, 9). (Sfântul Justin Popovici)

Dar tot ce contează e că noi eram prezenţi într-un scop nobil şi acela de a arăta că încă mai suntem câţiva cărora le pasă. Şi ştim sigur că pentru 1% din rugăciunile noastre şi 99% din rugăciunile Sfinţilor-Părinţilor noştri, Dumnezeu nu a pierdut cetatea şi încă mai au timp de pocăinţă. Noi n-am venit să ne luăm la harţă cu ei, ci să luăm atitudine împotriva urâciunii ecumeniste într-un mod strict în duhul Sfinţilor-Părinţi. Chit că patriarhul nostru se crede infailibil şi nu ascultă la rândul său şi el de fraţii săi mai mici care ii atrag atenţia că greşeşte. Îi atragem atenţia din dragoste, iar nu din ură.
Dar de unde ne dăm seama ca am facut cele bune (cu dragoste) şi nu cele rele (cu ură)? - "După roadele lor îi veţi cunoaşte"(Matei 7:16). Gândiţi-vă puţin ca noi am străbatut atâţia km., unii veniţi de la sute de km depărtare distanţă faţă de Bucureşti, doar pentru a sta două-trei ore în ploaie şi în frig, iar voi încă mai credeţi că o facem din ură? Asta este dragoste, oameni buni, este jertfă. Nouă ne pasă şi am demontrat-o în cel mai bun mod posibil. Acum rămâne să ne implicăm şi împotriva cip-urilor şi actelor cu cip, avorturilor, homosexualităţii, masoneriei, sectelor, ateismului şi altor lucruri care atrag mânia lui Dumnezeu. Dar sunt trei lucruri care atrag mai mult mânia lui Dumnezeu şi sunt mai mari decât toate cele enumerate mai sus şi anume, aceste trei mari ziduri: INDIFERENŢA, FRICA ŞI TACEREA.
Nu numai ierarhii sunt biserica, ci şi mirenii, căci toţi trebuie să fim într-o unitate în Hristos, iar nu în afara lui Hristos. Toţi trebuie să avem un cuvânt de spus, de la cel mai de jos mirean la cel mai de sus cleric. Nu suntem doar nişte cârpe care nu au nimic de spus, ci suntem toţi fraţi întru Hristos, iar ca fraţi întru Hristos trebuie să trăim in adevăr şi in dragoste, unii faţă de alţii. Unii ierarhi mândri şi ecumenişti se cred infailibili şi cred că doar ei hotărăsc totul, iar credincioşii trebuie "să se smerească". Staţi puţin, fraţilor, că nu e aşa! Smerenia nu înseamnă să taci când credinţa ne este în primejdie. Sfinţii, care au dobândit o dragoste mai presus de fire, se mâniau când le erau atacată credinţa, dar noi stăm cuminţi şi nepăsători - tocmai de asta, că nici nu ştim ce e aia dragoste.

Tot ceea ce am facut noi, la Judecata de Apoi va straluci ca aurul in fata Imparatului Hristos. 

Sfânta Evanghelie după Matei
Cap.6-20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde
 furii nu le sapă şi nu le fură.

ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

Vedeti si:

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/26/frati-romani-sa-nu-uitam-manifestarea-pasnica-antiecumenista-de-pe-dealul-patriarhiei-romane-din-25-ianuarie-2015/#more-2407

https://ayeaye20.wordpress.com/2015/01/24/apel-preluat-de-pe-facebook-veniti-alaturi-de-noi-duminica-la-protest-in-fata-patriarhiei-romane-ora-14/

joi, 22 ianuarie 2015

O paralela intre Pilat si ecumenisti

Intai va voi face prezentarea la o carte ce merita citita:

Hristos Necunoscut. Ceea ce nu știam despre Iisus Hristos


Prezentarea cărții

Hristos seamănă cu orizontul: cu cât îl priveşti mai de sus, cu atât mai întins îţi pare. Cu cât afli mai multe despre Hristos, cu atât mai mare îţi pare.
Nu putem cunoaşte în amănunt viaţa Domnului nostru Iisus Hristos. Totuşi, chiar şi un amănunt „neînsemnat” al vieţii Sale are o importanţă covârşitoare.
În Evanghelii sunt ascunse multe amănunte din viaţa lui Iisus, pe care le ignorăm, cu consecinţa de a nu cunoaşte tot ce ar trebui despre Mântuitorul şi Dumnezeul nostru. În cartea de faţă sunt prezentate câteva din aceste amănunte. Să le întâmpinăm cu evlavie şi uimire! 


________________________________________________________________________________


Irod nu l-a osandit pe Hristos la moarte, iar asta l-a ajutat pe Pilat. Ii dezlega mainile pentru a se misca cu mai multa putere. Insa Pilat cel slab se lega singur la maini. Vedea nevinovatia lui Hristos, insa nu indraznea nici sa-L elibereze, nici sa-L omoare. Daca il elibera, s-ar fi pus rau cu conducerea religioasa a tarii si poate ca, in timp, si-ar fi pierdut scaunul. Daca il osandea, se temea sa nu i se intample ceva rau, infricosat fiind si de un cosmar pe care l-a avut sotia sa. (Matei 27,19)

Comentariu personal:

Daca ar fi sa fac o paralela intre Pilat si clericii ecumenisti din timpurile noastre, observam aceeasi frica in ochii lor, mai ales, care, dupa cum se spune mai sus, se leaga singuri la maini. Ei vad nevinovatia lui Hristos, insa nu indraznesc nici sa-L marturiseasca si sa-L apere, dar nici sa-l lepede de tot - e un fel de "lasa-ma sa te las". Caci daca clericii nostri l-ar marturturisi pe Hristos si ar condamna ereziile, ecumenismul si toate spurcaciunile Europei, atunci s-ar fi pus rau cu conducerea religioasa si a tarii si poate ca, in timp, nu numai ca si-ar fi pierdut scaunul, dar si-ar fi pierdut chiar si libertatea sau viata.


luni, 19 ianuarie 2015

Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!


O cunoasteti pe EUGENIA BURUIANA de pe blogul meu, este o tanara actualmente orfana din Chisinau care sufera de cumplita “boala a fluturasului” (in termeni medicali – epidermoliza buloasa). Va indemn sa cititi mai vechile mele postari cu si despre Eugenia si suferinta ei. Cu 5 ani in urma a fost realizata filmarea de mai jos, iar cu cateva saptamani in urma a fost realizat un interviu la Radio Moldova pe care l-am preluat si eu (cititi si audiati – click alaturi): Interviuri pentru viata (III): Eugenia Buruiana, 35 de ani, Chisinau – Basarabia


Evolutia actuala a bolii ei este tot mai grea, si in aceeasi masura problemele financiare s-au acutizat.  Astazi deci, fac personal un apel direct catre cititorii acestui blog, rugandu-va sa preluati pe site-urile dumneavoastra aceasta postare, dar mai ales sa contribuim financiar la sustinerea vietii Eugeniei!!!
Este un apel disperat pe care Eugenia il face, cu sfiala si smerenie – caci asa este ea, intrucat nu mai vede nicio alta posibilitate de a mai reusi sa traiasca. Cunosc personal cazul ei de peste un an de zile, si am inteles nevoia de fonduri pentru a-si face rost de tratamentul necesar ingrijirii zilnice si analizelor medicale pentru multele boli de care mai sufera. Eugenia nu m-a rugat sa postez niciodata nimic si nu s-a agatat niciodata de mine. Am aflat de ea pentru ca alt suflet minunat, si el suferind, a stiut sa mi-o descopere.
Fotografiile de mai jos nu mi-au fost trimise, ci le-am cerut si am primit acordul Eugeniei Buruiana sa le public. Asa arata ranile grozave de pe corpul ei in ultimele luni. Unele fotografii sunt foarte recente. Sper sa gasim puterea sa privim aceasta suferinta uriasa, si sa reactionam. In plus, as vrea sa stiti ca Eugenia nu mai are nici parinti si nici rude, ci isi plateste si fata care trebuie sa o ingrijeasca, si aceasta nu este un personal stabil…
ranile1
ranile3ranile4ranile5ranile8ranile9

Boala Eugeniei – extrem de agresiva este si la exteriorul corpului, dar si in interiorul lui!!!
Rana imensa si suferinta organelor interne este poate chiar mai cumplita decat era in vechime lepra (desi epidermoliza buloasa nu are absolut nicio legatura si nu este contagioasa!!!)
Peste toata aceasta nenorocire, Eugenia este singura – nu mai are parinti ori rude, traieste platindu-si cate o ingrijitoare – care mereu o paraseste si trebuie gasita o alta, din banutii ei atat de putini (tintuita la pat si uneori se ridica in scaunul cu rotile ca sa iasa pana la biserica sau la o manastire)… Are cativa prieteni, e drept, caci e un suflet bland si minunat, un om cald, rabdator si iubitor al copiilor si inocentei – care stie sa daruiasca la randul ei atata iubire… Dar Eugenia traieste singura de fapt, in fiecare clipa, cu suferinta si sufletul ei amarat… Eu am cunoscut-o rugandu-se adanc lui Dumnezeu, si stiu ca o face mereu, o cunosc deplasandu-se – in scaunul ei cu rotile, transportata prin mila cunostintelor, la manastirile basarabene sa se intareasca pentru alte si alte zile de suferinta, o cunosc necartind, nejeluindu-se, ci multumind pentru ceea ce ii da Domnul.
Ceea ce m-a determinat insa sa postez apelul acesta direct, este faptul ca Eugenia se afla astazi la capatul puterilor si nu mai are solutii, resurse… Cheltuielile ei lunare sunt intre 250-350 EUR, si fara pansamente schimbate si leacuri, se prapadeste de pe o zi pe alta. Daca ati privit imaginile, ati constatat ca in cazul ei tegumentele sunt precum ale unui ars pe o suprafata mare a corpului, dar arsura ei e zilnica si de ani de zile… Costurile intretinerii sunt mari, si resursele epuizate.
Daca veti dori deci sa o ajutati financiar pe Eugenia, exista cateva solutii. Personal, am folosit sistemul Western Union ca cel mai convenabil pentru Republica Moldova. De exemplu pentru 100 Eur trimisi de la noi din Romania in Republica Moldova, taxa de transfer (comisionul) este de 9 Eur. Pentru sume mai mici, si comisionul scade. Eugenia are si un cont bancar in EURO, dar comisionul de transfer este putin mai mare. Datele le gasiti mai jos, iar pentru orice intrebare “tehnica” va rog sa imi scrieti pe blog, sau sa sunati direct la Chisinau, astfel:
Eugenia Buruiana:
telefon:   +37369481159
email:    jenicaburuiana@gmail.com
skype:   Eugenia Buruiana
 ***
Preotul care o mai ajuta pe Eugenia si care poate ridica de la Western Union banii:
Bodarev Veaceslav Tudor, nr. telefon +37368214343
Sistemul de transfer Western Union necesita numai numele complet al destinatarului si tara de destinatie (fara alte date). La expeditie veti primi un cod numeric pe care trebuie sa il transmiteti ( de exemplu prin sms) destinatarului, aceasta fiind “legitimatia” lui. In plus, sa transmiteti numele expeditorului si tara.
Pentru legaturi pe Skype cu Parintele Veaceslav:  bodarevveaceslav1
 ***
Pentru transferuri în cont bancar in EURO:
Beneficiary: Buruiana Eugenia
IDNP: 2001033280467
Account nr.: MD28AG000000022521674642
Beneficiary Bank: BC Moldova Agroindbank S.A., Branch nr.5 Chisinau, str.Alecu Russo 63/6, Chişinău, Moldova
SWIFT: AGRNMD2X
Correspondent bank:
Commerzbank AG, Frankfurt-Main, 400886529701EUR, SWIFT: COBADEFF

vineri, 16 ianuarie 2015

Părintele Mihai Valică ia atitudine faţă de cardul de sănătate



Persoana umană între desacralizare, comercializare de organe şi discriminare

Cardurile de sănătate cu microcip reprezintă o nouă problemă în societatea românească, întrucât ele se impun populaţiei sărăcite şi umilite de atîtea eşecuri ale economiei şi taxelor nenumărate, fără o dezbatere publică şi fără să ofere alternative celor ce din motive de conştiinţă sau de neîncredere faţă de tehnologia informațională nu doresc să primească un astfel de card informatizat[1]. Întrebarea multor medici şi specialişti în domeniu este dacă acest card impus, reprezintă un pericol sau o binefacere?

După discuțiile despre cărțile de indentitate electronice, pașapoartele biometrice, permisul de conducere, etc, acţiuni care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului de a opta, iată că acum se atentează şi la sănătatea lui, prin implementarea cardurilor de sănătate cu microcipuri, termenul limită fiind, 1 februarie 2015.

Comparând cu alte țări ca Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, unde nu găsim carduri de sănătate care să conțină microcipuri, cum nu găsim nici lege obligatorie pentru implementarea pașapoartelor sau cărților de identitate cu microcipuri[2], la noi toate se impun de sus în jos, ca unei populaţii fără discernământ, fără să fim consultaţi în acest sens şi ca unei mase umane şi nu ca unor persoane libere şi conştiente. Statul a devenit atât de paternal, încât ne sufocă cu binele ce ne vrea, și drept urmare fiecare român, asigurat și neasigurat va fi obligat să aibă un astfel de card de sănătate – cu microcipuri, fără de care, nici aspirina, nu o va mai putea cumpăra de la farmacie[3].

În cardul de sănătate sunt înmagazinate toate informațiile despre posesorul de card, de la datele de stare civilă, studii, CNP, familie, domiciliu, stare de sănătate cu diagnostice, până la cele mai mici detalii, care ar trebui ştiute doar de medic şi pacient şi nu de toată lumea.

Aceste carduri, aşa cum se știe sunt vulnerabile atât tehnic, cât și din punct de vedere al moralității celor dețin baza de date a sistemului electronic de sănătate.

Problema rămâne tot fragilitatea bazelor de date, care pot fi sparte sau accesate şi de persoane suspecte, iar pacientul vizat devine vulnerabil şi viaţa lui poate fi pusă în pericol.

În ce constă anume fragilitatea cardurilor de sănătate deducem din opinia autorizată a preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie: el afirmă; „cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”[4]. El aduce următoarele argumente:
Cardul este numai „aparent” în favoarea asiguraţilor.
Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate și la demnitate ale persoanei și poate aduce mari prejudicii.
La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor…forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei, pe birou, pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală, ca cea din România.
Exista o tendinţă, din partea Statului, spre autoritarism, în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla.
Este o încercare de abuz din partea statului și nu există dezbateri publice.
Se introduce o nouă taxă, fără să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
In privinţa donării de organe: vom intra în circuitul European şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe… nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră pentru că fondurile disponibile pentru transplanturile de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani? Ce bani și ce organisme sunt în joc? Cine va apăra „prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe) – s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei…deci nu are cine să-i apere de reţelele de „transplant de organe”.
Medicii sunt şi ei oameni… Dacă ne uităm la istoria sec. XX, o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric…şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot ajunge la abuzuri dacă legea și autorităţile permit şi încurajează…Cardul cu microcip poate da ocazia unor medici certați cu deontologia profesională să facă abuzuri.
Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut… contracte cu firmele care au produs vaccinurile[5].
Cardul de sănătate poate creia mari dificultăţi birocratice şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale și la desfășurarea actului medical într-un mod fluent și firesc.
Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar…nu vor card de sănătate”[6].

Dilema care se naşte este următoarea: nu s-ar face cea mai mare nedreptate celor care, plătesc toate taxele şi impozitele legate de asigurările de sănătate şi din motive de conştiinţă sau de neîncredere în sistemul de sănătate informatic, nu doresc să primească cardul biometric de sănătate?

Drept urmare, aceştia, cu toate că sunt la zi cu plata contribuţiilor de sănătate, pentru că nu au acceptat cardul, nu pot beneficia de serviciile de sănătate, deoarece nu există alternativă, ceea ce creează o discriminare ucigaşă, întrucât împiedică accesul la serviciile medicale, tocmai celor, pe care legea îi îndreptăţeşte, să fie beneficiarii seriviciilor medicale, întrucât sunt cu plata la zi la CAS, iar tocmai cardul de sănătate nedorit de ei, îi elimină şi-i condamnă la moarte?

Nu credeți că un card de evidență a sărăcie românilor, pentru eradicarea ei ar fi mai benefic?

Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

[1] Vezi pe larg petiția, alcătuită de Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, filiala jud. Vrancea, ”Stefan cel Mare”, cu titlul Nu cardului de sănătate cu cip electronic, în: Rev. Atitudini, nr. 15 din februarie 2011, prin care cere, organelor în drept, renunțarea la emiterea cardurilor de sănătate cu cip.

[2] http://www.avocatnet.ro/content/forum|displayTopicPage/topicID_127701/pageID_1/Cardul-de-sanatate-cu-microcip-Pericol-sau-binefacere.html.

[3] Ibidem.

[4]http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/17/dr-vasile-astarastoae-presedintele-colegiului-medicilor-demonstreaza-la-rfi-cardul-de-sanatate-cu-cip-este-o-incercare-de-abuz-din-partea-statului-si-comporta-riscuri-pe-toate-planurile-pana-si-on /

[5] Idem.

[6] Vezi pe larg: http://medicalnet.ro/blog/astarastoae/; http://www.ziare.com/stiri/spitale/vasile-astarastoae-cardul-de-sanatate-va-aduce-mai-multa-birocratie-1072517;http://vodpod.com/watch/5363827-prof-univ-dr-vasile-astrstoae-cui-folosete-cardul-de-sntate; Vezi şi atitudinea FOR (Forul Ortodox Român): Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate; în: http://foaienationala.ro/ministerul-sanatatii-sfideaza-normele-bunului-simt-argumente-procedurale-si-etice-impotriva-cardului-de-sanatate-cu-cip.html:
Sistemul de identificare a asiguraţilor pe baza cardului cu cip este experimental, în sensul în care nu există o experienţă probată suficient care să ateste că introducerea lui serveşte scopurilor enunţate de autorităţi: eradicarea fraudelor şi economisirea banului public.
Dimpotrivă, introducerea unui nou sistem de gestionare şi administrare a asiguraţilor în timp de criză înseamnă schimbarea radicală a vechiului sistem cu unul nou – proces întotdeauna costisitor şi riscant. Nimeni nu a discutat în mod real despre noile costuri şi riscuri.
Drept dovadă că sistemul e nesigur: în Marea Britanie, în sistemul centralizat al Naţional Health System, s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi; iar în Franţa fraudele se fac în continuare fără nici o oprelişte, în cadrul unui sistem informatic de carduri. Cât despre costuri, în Germania implementarea – doar parţială – a acestui sistem a costat 1, 7 miliarde de euro.
Nu există nici un fel de studii (de fezabilitate, de impact, de politici publice etc.) făcute de autorităţi pe marginea acestor probleme. Nu avem date reale, probate, verificate, despre dimensiunea fraudelor, nu avem studii comparative cu alte ţări care au încercat sistemul etc.
Încă o dovadă că sistemul este nesigur este dată de blocarea recentă a serverelor CAS. Încă înainte de a fi implementat sistemul exclusiv electronic şi-a arătat limitele: o singură problemă tehnică reuşeşte să blocheze întreg sistemul. Oricât de greoi şi birocratic ar fi un sistem administrativ clasic, el nu se poate bloca în mod similar.
Riscurile asupra drepturilor constituţionale şi asupra datelor personale nu au fost abordate în mod serios. Astfel: Nu există nici un audit de securitate pentru cipurile care vor stoca datele personale; Îîn acest sens, ce garanţii efective există asupra protecţiei datelor personale şi informaţiilor asupra stării de sănătate ce vor fi criptate pe cip? Şi, având în vedere că nu se pot aduce garanţii tehnice infailibile, la ce bun construirea unui sistem informatic în care cetăţeanul devine vulnerabil, prin expunerea datelor personale, şi a celor asupra sănătăţii sale, în faţa statului şi a unor terţe entităţi (conform legii, farmacişti, medici, furnizori, dar şi oricine poate procura aparate de citire a cipurilor)?; Nu există nici acum, în ciuda solicitărilor asociaţiilor societăţii civile, nici un fel de informaţie asupra existenţei – sau non-existenţei – unei baze de date centralizate, cu informaţiile medicale despre persoană; Singurul care devine transparent în faţa autorităţilor şi a terţelor entităţi este cetăţeanul; în schimb, statul este complet opac în ceea ce priveşte modul în care va proceda cu datele personale; Obligaţia de a te identifica drept asigurat prin deţinerea unui card cu cip – respectiv lipsa unei alternative – încalcă grav dreptul la opţiune bazat pe dreptul la viaţă privată şi pe libertatea conştiinţei; Reamintim faptul că MI, într-un răspuns către FOR, a precizat că “prin recunoaşterea dreptului la opţiune al cetăţenilor români, sunt respectate dreptul la viaţă privată, cât şi libertatea de conştiinţă ale acestora, precum şi libertăţile civice specifice unui stat de drept constituţional”. Implicit, lipsa acestui drept la opţiune înseamnă încălcarea celorlalte drepturi constituţionale.
Autorităţile au procedat în cel mai nefericit mod cu putinţă faţă de societatea civilă şi faţă de necesitatea asigurării unei dezbateri publice reale: au demarat procedurile licitaţiei publice pentru achiziţionarea cipurilor înaintea organizării primei dezbateri publice asupra proiectului; au promis, public şi oficial, drept la opţiune şi alternativă la card, promisiune încălcată prin faptul că un asemenea drept a fost exclus din noul proiect; au descurajat orice discuţie serioasă, profundă, asupra acestui subiect prin lipsa oricăror studii asupra proiectului; au considerat de la bun început, în notele de fundamentare ale proiectelor legislative, că nu este necesară consultarea societăţii civile şi a Bisericii; au organizat ambele dezbateri publice în urma solicitărilor exprese ale unor asociaţii civile şi le-au fixat la ore aproape imposibile, în termene scurte de timp.
Toate aceste lucruri duc la o relaţie de suspiciune între stat şi cetăţeni: statul îşi suspectează cetăţenii de fraude şi încearcă, în mod opac, încălcând drepturile civile şi normele democratice, introducerea unui sistem informatic obligatoriu şi riscant pentru libertatea persoanei; cetăţeanul suspectează, pe bună dreptate, statul că intenţionează să îşi crească marja de control asupra societăţii şi persoanelor, având în vedere şi tertipurile jenante de care se folosesc autorităţile pentru a asigura introducerea cardurilor cu cip obligatorii; prin propaganda de care se serveşte pentru a justifica introducerea noului sistem informatic, statul acuză categorii întregi de populaţie (medici de familie, asiguraţi) de faptul că sunt necinstiţi în raport cu legea şi cu ceilalţi; acest lucru nu poate duce decât la anomie socială şi la suspiciune generalizată, vina pentru funcţionarea proastă a sistemului aparţinând în primul rând responsabililor, nu plătitorilor de taxe. Având în vedere toate aceste argumente procedurale şi etice, FOR consideră că lipsa dreptului la opţiune afectează grav, şi de această dată, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti prevăzute în Constituţie.

Preotul Mihai-Andrei Aldea: Eu şi peste un milion de oameni refuzăm cardul de sănătate. Răspunsul CNSAS



„Binele dumneavostră nu este şi binele nostru. Nu vrem card”, au spus încă din deschiderea dezbaterii publice primii vorbitori din partea asociaţiilor religioase.
„Vrem alternative, adică adeverinţe fără cip. Card îneamnă drac, iar cipul conţine cifra diavolului, 666. Nu vrem ca datele noastre medicale să ajungă la oricine (…). Daţi-mi 24 de ore şi vă sparg orice site, a continuat unul dintre vorbitori, arătând că acordul pentru donare de organe exprimat prin card îi poate face pe titulari să se teamă că vor deveni victime ale traficului de organe.
Alţi reprezentanţi ai acestor asociaţii au mai spus că prin card se urmăresc „interese obscure din afara României”.
Părintele Mihai-Andrei Aldea, de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă din judeţul Neamţ, a spus că peste un milion de oameni au refuzat cardul.
Eu şi peste un milion de oameni refuzăm cardul, din motive foarte diferite: unii din motive de conştiinţă pur şi simplu, alţii din motive de conştiinţă religioasă, alţii pentru că au dreptul să refuze procesarea datelor personale după voia altor instituţii. Din nenorocire, instituţiile statului aplică logica teroriştilor de la Paris: dacă nu eşti de acord cu noi, te omorâm. Pentru că aceşti oameni care nu acceptă cardul de sănătate, în lipsa unei alternative, sunt condamnaţi la moarte, la execuţie, aceia dintre ei care sunt grav bolnavi şi li se refuză dreptul la consultaţie, culmea aberaţiei. În hotărârea de Guvern este o alternativă, dar aceasta este restrânsă la ceea ce vor legiuitorii, dacă o lărgesc pentru libertatea de conştiinţă s-a rezolvat problema şi dezbaterea este inutilă”, a spus părintele Mihai-Andrei Aldea.
Întrebat cine sunt cei 1 milion de oameni care refuză cardul, preotul a spus că sunt din toate categoriile: creştini ortodocşi, oameni de alte religii şi grupuri de atei.
„Vorbim de peste un milion de cetăţeni care au semnat în urmă cu câţiva ani un document pe care l-au trimis la preşedinţie. Ni s-a răspuns că ni se va da alternativă. De patru ani, Ministerul Sănătăţii ne-a promis o alternativă. De ce îl refuzăm? De exmplu, pentru că este prevăzut că se dă cu acordul al asiguratului. Dacă te obligă, eşti constrâns”, a mai spus preotul.
Preşedintele CNAS, Vasile Ciurchea, a spus că din datele autorităţilor sunt doar 2.000 – 3.000 de români care refuză cardul, dar că va exista o alternativă.
„Cu certitudine, am subliniat de câteva ori, vom găsi o alternativă la card. În momentul de faţă aş vrea să văd câţi sunt cei care refuză. Din datele noastre sunt puţini, două sau trei mii. O parte din cei care au returnat cardul acum vin şi-l cer. Este clar că trebuie să găsim o alternativă pentru că sunt oameni care îl refuză din motive mai mult sau mai puţin obiective, mai mult sau mai puţin înţelese de mine. Dar sigur acea adeverinţă o să îi pună pe drumuri, de la casă, la medic şi aşa mai departe. Dacă doresc adeverinţa, rămâne adeverinţa, nu doresc ca cineva să rămână fără servicii medicale pentru faptul că s-a introdus cardul. (…) Nu suntem împotriva acestor opinii, respectăm credinţa, respectăm absolut tot ce doreşte pacientul, dar cardul la noi sau în alte sisteme de asigurare, pentru că toate sistemele de asigurare au card, nu face altceva decât să pună ordine în acordarea serviciilor şi în eficientizarea banilor”, a explicat Ciurchea.
În pofida asigurărilor date de preşedintele CNAS că va fi luată în calcul o alternativă, unii au cerut demisia acestuia.

Tabăra de creație literară de la Mănăstirea Paltin (perioada 27 Decembrie - 4 Ianuarie)

Tăbără organizată de Marius Ianuș (blog)


-FOTO tabara

-VIDEO:

Trei cuvântări ale Părintelui Mihai-Andrei Aldea:
(un parinte cu atitudine de voievod)



Maica Ecaterina Fermo:
(o neinfricata marturisitoare a adevarului)


Prof. dr. Ștefan Mindea:
(un viitor parinte care a imprumutat o parte din harul si din gandirea dreapta a parintelui Justin)



Câteva impresii personale

O saptamana a trecut ca o luna, la cate activitati am facut si in cate ne-am incadrat, iar pe de alta parte, parca mi s-a parut ca ar fi trecut ca o zi, la cat de placut a fost. Din prima zi am simtit duhul parintelui Justin Parvu, in fiecare colt al manastirii. Iar maicile, nu pot sa spun decat ca sunt ca niste apostoli, niste ucenice demne, care pastreza vii cuvintele parintelui. Slujbele, plus rugaciunile maicilor si activitatile noastre s-au impletit de minune, iar cireasa de pe tort a fost prezenta vie a parintelui Justin si harul care se simtea din belsug. De aceea cand toti am plecat fiecare la casele noastre, imediat am simtit oboseala si duhul acestei lumi stricacioase, incat ne-a facut sa ne intristam de dor. Rugaciunea, postul si privegherea ne-au indulcit si ne-au facut sa simtim ca zburam in tot acest timp. 

Asteptam cu bucurie urmatoarea tabara!

Doamne ajuta!


miercuri, 14 ianuarie 2015

...Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit...

Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre Ecumenism

                           Epistola Cuviosului Paisie către Orthodoxos Typos

                                                                                               Sfântul Munte, 23 ianuarie 1969
Prea Cuvioase Părinte Haralambie,
Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-unioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.
Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.

Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…
Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.
Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)[3], pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.
Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.
În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri­arh cred că este un lucru iraţional.
Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă[4]. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or­todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi­sericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.
Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Pă­rinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­tăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochi­lor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în su­fletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt ab­solut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.
Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am con­siderat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.
Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fie­care să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.
Cu mult respect faţă de toţi,
Monahul Paisie