Din pidalion:
"Prin Corabia aceasta (PIDALION) se închipuieşte Soborniceasca Biserică a Lui Hristos, a cărei temelie este Credinţa cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile şi grinzile sunt dogmele Credinţei şi tradiţiile. Catargul este Crucea. Vântrelele, nădejdea şi dragostea. Cârmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorari şi marinari, Apostolii, şi Diadohii Apostolilor, şi toţi Clericii. Gramaticii şi notarii, învăţătorii cei după vremi. Călătorii, toţi Ortodocşii Creştini. Marea, este viaţa aceasta. Suflarea cea lină şi zefirul, sunt suflările şi harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreptează către limanul Ceresc, este cartea aceasta a Sfintelor Canoane."
Sfântul Ioan Hrisostom
Pidalionul sau Cârma Bisericii este o carte publicată la anul 1800 în limba greacă de ieromonahul Agapie şi sfântul Nicodim Aghioritul, şi care cuprinde canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Bisericii şi ale Sfinţilor Părinţi şi dascăli ai Ortodoxiei.
Pentru cei care sunt în demnitatea preoţească, ţinerea poruncilor canonice este mărturia unei bune rânduieli şi a oricărei unimi duhovniceşti. De aceea noi primim cu toată inima dumnezeieştile canoane şi întărim în întregime şi fără vreo schimbare conţinutul lor, aşa cum a fost învăţat de alăutele sfinte ale Duhului, întru toţi slăviţii Apostoli, de cele şapte sfinte Soboare A-toată-lumea şi de Sinoadele locale întrunite pentru a proclama astfel de porunci, şi de Sfinţii noştri Părinţi - căci toţi, până la unul, luminaţi de Duhul Sfânt, au statornicit ceea ce este spre folosul şi mântuirea sufletelor noastre.
Pidalionul readuce prospeţimea şi veşnica-folosinţă a Canoanelor apostolice la urechile celor îndoielnici în dreapta credinţă, îndemnându-i deopotrivă pe mireni, călugări, teologi, preoţi şi episcopi:
„Dacă le veţi păstra întru totul, veţi fi mântuiţi şi veţi avea pace; dar dacă nu le veţi asculta, veţi fi pedepsiţi şi veţi avea o luptă continuă, unii contra altora, primindu-vă astfel plata cuvenită pentru neascultarea voastră.” (Epilogul canoanelor apostolice).
„Cei ce pun întru defăimare pe sfinţitele şi dumnezeieştile canoane ale sfinţiţilor părinţilor, care şi pe sfânta biserică o trec cu vederea, anatema fie. Fiindcă sfinţii noştri părinţi creştineasca vieţuirea împodobesc, şi către dumnezeiasca evlavie o povăţuiesc.”
CANONUL 46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; sobor 2: 7; sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]
TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către episcopi şi prezbiteri, doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce, din rătăcirea lor. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte, că, oricare episcop, sau prezbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii, unul ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă ce conglăsuire are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Căci cei ce primesc cele de către eretici, sau şi ei au aceeaşi socoteli al acelora, sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor. Că cei ce bine voiesc (adică se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit.
Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut episcop alCarhidonului, şi tot soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci şi patru deepiscopi, ce s-au adunat în Carhidon, urmând apostolescului acestuia canoncare leapădă botezul ereticilor de obşte, încă şi apostolescului canon 68 celui cezice, că cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţi, este cu neputinţă, a fi ori creştini,ori clerici. Urmând ei zic, canoanelor acestora, au aşezat canon prin careleapădă botezul ereticilor, şi al schismaticilor împreună. Dovedindu-o aceasta,şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea apostolească:,,Un Domn, o Credinţă, un botez” (Efeseni 4). Că dacă, zic ei, una estesoborniceasca biserică, şi unul este botezul cel adevărat, cum poate fi adevăratbotezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru înbiserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevăratbotezul ereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şial soborniceştii biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două.Care este prea cu necuviinţă.
...marele Vasilie, pe ale cărui canoane aşijderea le-a pecetluit cel al 6-lea sobora toată lumea (în canonul 2) că adăugând în întâiul său canon a zice, carebotezuri sunt primite, şi care neprimite, în două le împarte pe acestea, zicând:Că, botezul ereticilor: adică al celor cu totul despărţiţi de biserică, şi caredupă însăşi credinţă sunt osebiţi de cei drept slăvitori, şi a cărora osebirepriveşte dea dreptul la credinţa cea întru Dumnezeu, s-au părut bine cuvântatăpricină celor din început cu totul a se lepăda. Iar botezul schismaticilor, sausocotit adică a fi de cuviinţă de către soborul cel de lângă Chiprian, şiFirmilian al nostru, să se lepede şi acesta; fiindcă schismaticii cei ce se numesccuraţi zic, şi înfrânaţi, şi de sac purtători, şi Idroparastaţii (adică cei cesăvârşesc Liturghia numai cu apă), şi alţii, sau despărţit la început de biserică,şi despărţindu-se numai aveau în sineşi Darului Duhului Sfânt, fiindcădarea acestuia se tăiase. Pentru aceea ca nişte mireni făcându-se, nici darduhovnicesc aveau, nici stăpânire de a boteza, sau a hirotonisi; Şi după urmarecei ce se botezau de dânşii, ca de mireni botezându-se, au poruncit să seboteze cu adevăratul botez al bisericii cei soborniceşti, dar însă fiindcă s-ausocotit de cuviinţă de către oarecare Părinţi ai Asiei, să fie primit botezulschismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemnează,că botezul schismaticilor, care în întâiul său canon îl primeşte marele Vasilie,în cel 47 al său îl leapădă, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curaţi, şi înfrânatici,şi de sac purtători, pe toţi îi botezăm. Iar de este la voi oprit botezul al doilea,pentru oarecare iconomie, precum este şi la Romani, cuvântul nostru însă săaibă putere de a strica adică pe botezul acestora. Drept aceea dacă pebotezul schismaticilor îl strică marele Vasilie, pentru că le lipseau săvârşitul,dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iarîn canonul al 20 al său hotărâtor zice, că pe eretici nu-i primeşte biserica, fărăa-i boteza. Aceastaşi socotinţă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuiacuvinte le-a pecetluit soborul al 6-lea că zice, întru al treilea cuvânt asupraArienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi plinirea Tainei, a botezuluizic. Căci, dacă deplinirea prin botez se dă în Numele Tatălui, şi al Fiului, iarArienii nu zic Tată Adevărat, fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul, tăgăduiesc însă şi pe Adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu-l cunălucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum darbotezul cel ce se dă de dânşii, nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi sevede adică după mască, că este botez, dar cu adevărul nici un ajutor are cătrecredinţă, şi către buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne, acela dă şi peadevăratul botez, ci cel ce zice şi cheamă Numelui, şi care are şi credinţădreaptă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit apostolilor să botezechiar numai, ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se boteze, şi aşa să-iboteze în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facăcredinţa dreaptă din învăţătură, şi cu dreaptă credinţă să se adauge săvârşireabotezului. Pentru aceasta şi multe alte eresuri, zic numai Numele SfinteiTreimi, dar fiindcă nu le cugetă acestea drept, nici credinţa o au sănătoasă, şinefolositor au şi pe botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţi de buna cinstire.Drept aceea urmează, că cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult se spurcă cupăgânătatea, decât se izbăveşte de ea. Deci şi cei ce cugetă cele al Arienilor,măcar de şi citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la botez, însăameţesc pe cei ce iau botez de la dânşii, fiindcă sunt mai necinstitori deDumnezeu decât ceilalţi eretici. Dar şi Teologul Grigorie întru un glas, cusfinţii cei mai-nainte zişi, zice în cuvântul cel la Sfântul Botez, către Arieni, sau şi către macedonieni întinzându-se, care se Catehiseau.” Iar deşchiopătezi încă, şi nu primeşti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului,caută pe altul să te boteze, sau mai bine zice, să te înece în apa botezului,fiindcă eu nu am voie a despărţi Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, deDumnezeirea Tatălui, şi a te face mort, în vreme ce se cuvine a doua oară a tenaşte prin botez. Încât nici darul botezului să-l aibă, nici pe nădejdea care senaşte prin botez, pierzând în puţinele slăviri ale celui de o fiinţă şi de asemeneafiinţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorîdin aceasta, şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea prin botez.
Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început, era Cuvântul)„Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au botezdar nu luminare. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Cişi Sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă sfinţenieprin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice:„botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.”
Acestea aşa zicându-se, cu dreptate s-ar nedumeri cineva, pentru ce sfântul atoată lumea sobor al 2-lea şi al 7-lea canon al său, încă şi cel al 6 a toată lumeasobor în canonul 95 al său, nu a lepădat botezul tuturor ereticilor, dupăapostoleştile canoanele acestea şi după soborul cel de lângă sfântul Ciprian, şidupă toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi, alecărora conscripturi, însuşi acest al 6-lea a toată lumea sobor, precum am zis,în al 2-lea canon al său, l-a pecetluit, ci al altor eretici le-au primit botezul, iaral altora nu?
Pentru ca să se facă dar lesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia, estetrebuinţă a şti cineva mai-nainte, că două feluri de chivernisire, şi de îndreptare,se păzesc în biserica lui Hristos. Un fel se numeşte scumpătatea, iar celălalt, senumeşte iconomie şi pogorământ. Cu care chivernisesc mântuirea sufleteloriconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul. Deci Sfinţii Apostoli încanoanele lor cel mai-nainte zice, şi toţi pomeniţii sfinţi, au întrebuinţatscumpătatea, şi pentru aceasta desăvârşit leapădă botezul ereticilor; Iarsoboarele acestea două de toată lumea, au întrebuinţat iconomia, şi botezulArienilor şi al Macedonenilor l-au primit, şi al altora. Iar pe al Evnomianilor,şi al altora încă, nu l-au primit. Pentru că, mai ales în vremea soborului al 2-leaArienii şi Macedonenii erau în putere, şi nu numai că erau mulţi întru mulţime,ci aveau şi mari puteri lângă împăraţi, şi pe lângă stăpânitori, se aflau şi lasenat. Drept aceea, întâi pentru ca să-i tragă la dreapta slăvire, şi să-iîndepărteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să-isălbăticească asupra bisericii, şi asupra creştinilor, şi răul mai rău să se facă,au iconomisit lucrul aşa, Dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu-şicuvintele lor cu judecată (Psalm 111: 5). Şi s-au pogorât a primi botezul lor.Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine-ne, şi cu cuvinte goale, mărturiisunt la aceasta la aceşti doi mari părinţi, Vasilie zic, şi Grigorie. Că mareleVasilie, temându-se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri, ale luptătorilorDuhului, şi îngrijindu-se ca nu cumva să năvălească, asupra bisericiiChesariei, care atunci era Finix singur înfiinţat al ortodoxiei, au întrebuinţaticonomia, şi până la destulă vreme nu nume arătat Dumnezeu pe Duhul celSfânt.
Au zis însă şi mai sus marele Vasilie, că, botezul celor curaţi (adică alNavatianilor) pe care l-au primit şi al 2-lea şi al 6-lea sobor (l-au primit pentruiconomia celor mulţi) căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cusoborul al 6-lea ne s-ar fi împotrivit şi luişi, şi soborului al 2-lea de toată lumea, primind el botezul oarecăror eretici, şi canoanele lui Vasilie pecetluindu-se (adică întărindu-se), care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârşitstrică botezul ereticilor? Au doară nu citea aceste canoane lui Vasilie? Saupentru ce să nu facă osebire, şi să zică, că pecetluieşte pe toate celelaltecanoane ale lui, afară numai de cel 1 şi 47? Arătat este dar, că, au lăsat săînţelegem noi, că marele Vasilie întrebuinţează scumpătatea, iar el, şi cel al 2 atoată lumea au întrebuinţat iconoia, şi aşa nu se vede vreo împotrivă zicere, sauîmpotrivă între dânşii, şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea mai întâişi Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, botezul altor eretici l-a primit, şial altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricină,pentru care a făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al căror botez le-au primit soboarele acestea, păzeau neschimbat felul, şi materia botezuluiortodocşilor, şi se botezau după forma soborniceştii biserici; Iar ereticii aceia, alcărora botez nu l-au primit, au schimbat săvârşirea botezului şi o au stricat,adică chipul felului, să zicem aşa, chemarea, sau întrebuinţarea materiei, adică aafundărilor şi a ieşirilor din apă. Şi cum că aceasta a stătut pricina, martorivrednici de credinţă sunt, mai întâi însuşi cuvintele canonului al 7 alsoborului 2. Că pentru ce alta, botezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l-auprimit, iar pe al Arienilor şi al Macedonenilor l-au primit, de vreme ce de opotrivă, şi Evnomianii, şi Arienii, şi Macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici?(fiindcă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra Dumnezeirii a unuia născutFiului Tatălui, zicându-l pe el zidire a Tatălui, şi slujitor precum se vede încuvântul al 2-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Şi asemenea caMacedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându-l pe el că este al treileacu firea după Tatăl, precum se vede aceasta în cuvântul al 3-lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie.) Şi savelianii, şi arianii, suntîntocmai după eresuri, precum zice Teologul Grigorie.” Întocmai este spre păgânătate, şi savelianeşte a împreuna, şi arieneşte a despărţi, cea întâi adică cufaţa, iar cea a doua, cu firile. Şi iarăşi, că răul în amândouă este de-o potrivă,măcar deşi se află în cele potrivnice. Şi socoteala lui Savelie introduceIudaismul, după sfinţitul Fotie, iar cea a lui Arie, bagă pe Elinismu? Pentru cedar cei ce sunt deopotrivă după eresuri, nu s-au primit deopotrivă de cătresobor? Arătat este, că Arienii, şi Macedonieni se botezau fără schimbare, ca şidreptslăvitorii, în trei afundări, şi în trei scoateri, şi în trei chemări ale SfinteiTreimi, fără a schimba nici felul chemărilor nici materia apei
„Că pe evnomiani, zice, care întru o afundare se botează şi cel: Precum şisavelianii chipul materiei botezului, adică pe cele trei chemări stricându-le,învăţa, că Tatăl, şi Fiul, şi Duhul sunt o faţă. Iar cum că se boteza după chipulbotezului bisericii ereticii aceia al cărora botez soborul l-a primit, martor este şiZonara tâlcuitorului canoanelor. Că citind canonul al 7-lea al soborului 2 acesteazice anume.” Nu se botează dar de al doilea aceştia, căci despre sfântul botez lanimic se osebesc de noi, ci întocmai se botează. Şi cum că dimpotrivă, nu dupăforma botezului bisericii, se botezau ereticii aceia, al cărora botez nu l-au primit,martor este iarăşi acestaşi Zonara zicând: „Aceştia dar, şi toţi ceilalţi eretici a seboteza sfinţii Părinţi au legiuit. Că ori nu s-au norocit de Dumnezeiescul botez,sau norocindu-se, nu drept nici după chipul dreptslăvitoarei biserici, s-aunorocit de el. Deci pentru că ereticii aceea păzeau chipul apostolescului botez,canoanele acelor două soboare, i-au primit ca botezaţi.
….botezul latinilor este minciunonumit botez. Şi pentruaceasta, nici după cuvântul amărunţimei este primit, nici după cuvântuliconomiei. Nu este primit după cuvântul amărunţimei, întâi pentru că sunteretici. Şi cum că latinii sunt eretici nici o trebuinţă este acum să arătăm, vreodovadă. Că însuşi aceasta, că avem atâta ură, şi atât întoarcere, iată atâteaveacuri, despre dânşii, este arătată dovadă, că ca pe nişte eretici îi urâm, adicăprecum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptători deDuh.
Sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25 cea în Florenţia) de faţă a zis aşa: Noi pentru nimică alta ne-am dezbinat de Latini, decât pentru că sunt, nunumai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine măcar a ne uni cudânşii.
doilea latinii sunt nebotezaţi, pentru că nu păzesc cele trei afundări la cel ce sebotează, precum din început au primit de la sfinţii apostoli dreptslăvitoarea biserică. Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând apostolescul botez,întrebuinţau turnare, adică puţină apă pe creştetul copilului turnând. Care încă şiacum pe la oarecare locuri se lucrează. Iar cei mai mulţi cu o legătură de peride porc, de trei ori aruncă puţine picături de apă pe fruntea pruncului. Iar întrealte locuri, precum au vestit nouă de acolo întorcându-se la noi oarecine, că puţinbumbac (care fieştecine poate şti câtă apă au ridicat bumbacul) zice,împlântându-l în apă, ung cu acela pe copil, şi aşa îl botează. Deci,nebotezaţi sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri,după apostoleasca predanisire.
Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darulcel începător desăvârşiri, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolesculbotezul acelor trei afundări.
. Deci şi cei mai-nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezulLatinilor, mai ales după chipul cel al doilea. Pentru că papismosul atunci eraîndricul său, şi toate puterile împăraţilor Evropei le avea în mâinile sale, iarîmpărăţia noastră îşi da duhul. Drept aceea de nevoie era, că de nu s-ar fi făcuticonomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele apuseneşti asupra celorrăsăriteneşti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenumărate răutăţi le-ar fi făcut.Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindcă au pus asupranoastră Dumnezeiască pronie, acest fel de păzitori care şi însăşi trufaşiloracelora desăvârşit le-au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastrăpoate turbarea papismosului, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are măsurişi hotare, şi nu este veşnică şi nehotărâtă. Pentru aceasta şi Teofilact alBulgariei zice: „Cel ce face ceva după iconomie, nu chiar ca un lucru bun, faceaceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (tâlcuirea la cap 5 stih 11 către Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea cătreAtanasie, nici (socoteala) cea străină primindu-o, nici pe a noastră stricându-o,care cu adevărat ar fi rea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adevărat rea iconomieeste aceasta, când printr-însa, nici pe latini putem ai întoarce, şi noi călcămscumpătatea sfinţitelor canoane, şi primim minciunobotezul ereticilor.” Că aiconomisi se cuvine unde nu se face călcare de lege, zice DumnezeiesculHrisostom. Iar cum că cu iconomie s-au făcut închipuirea aceea, dintruaceasta este arătat, că până atunci răsăritenii botezau pe apusenii cei ce seîntorceau. Precum o mărturiseşte aceasta localnicul sobor cel din LateranoRomei; Care s-a făcut la anul de la Hristos 1215 că zice acesta în canonul 4 cărăsăritenii nu liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi liturghisit apusean, denu ar fi făcut mai-nainte apă sfântă, spre curăţire. Şi apoi zice, că răsăritenii aldoilea boteza pe apusenii cei ce veneau la biserica răsăritului, adică ca pe uniice nu aveau botez sfânt şi apostolesc (Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24).Deci, când până atunci, după mărturia a însuşi vrăjmaşilor, răsăritenii îi botezau,arătat este, că în urmă pentru mare iconomie au întrebuinţat chipul Mirului,fiindcă nu folosea slăbiciunii cei mai de pe urmă a neamului nostru, să aţâţemai mult mânia papismosului, şi cu aceasta încă, fiindcă atunci surpaseră şistricaseră toate cele rău făcute în Florenţa, şi multă latinească mânie erapentru acestea. Drept aceea, şi după ce au trecut iconomia trebuie să-şi aibă locul lor amărunţimea şi apostoleştile canoane.
…………………………………………………………………………………………………………
CANONUL 47
Episcopul, sau prezbiterul pe cel ce are botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeşte pe ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; sobor 2: 7; sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]
TÂLCUIRE
...daca episcop, sau prezbiter nu ar boteza cu botezul soborniceştii şi dreptslăvitoarei biserici pe cel spurcat, adică pe cel botezat de către necinstitorii de Dumnezeu, adică de eretici, să se caterisească. Fiindcă batjocoreşte Crucea, şi Moartea Domnului, rău şi cu greşeală socotind, că spurcatul şi pângăritul botezul ereticilor, este în închipuirea Crucii şi aMorţii Domnului, care nu este, şi pentru aceasta îl primeşte peel, şi îl are asemenea cu botezul drept slăvitorilor. Şi pe lângăacestea, fiindcă nu osebeşte pe adevăraţii iereii dreptslăvitorilor, din mincinoşii iereii ereticilor. Ce deopotrivă pe amândoi ca pe nişte adevăraţi îi primeşte. Că nici urâtul botez al ereticilor face creştini adevăraţi pecei ce întru dânsul se botează, nici hirotonia lor face adevăraţiierei pe cei ce se hirotonisesc de dânşii, după apostolescul canon68. Însă însemnează că, precum am zis, întru închipuirea Cruciişi a Morţii Domnului se face Sfântul Botez. Că zice Pavel:,,Câţi în Hristos ne-am botezat, întru Moartea lui ne-am botezat. Şi împreună cu dânsul dar ne-am îngropat prin botez întru moarte” (Romani 6: 3) şi, împreună sădiţi ne-am făcut, cu asemănarea Morţii Lui. Dar şi Crucea botez s-anumit de către Domnul, după Hrisostom, care zice: ,,botezul,cu care Eu mă botez, vă veţi boteza”. [Matei 20: 22,
23] Şi iarăşi ,,cu botez am a mă boteza, şi cum mă strâmtorez, până ce se va sfârşi”! [Luca 12: 50]
…pe cei ce din naştere sunt eretici, şi de dânşii spurcaţi, apoi venind la dreaptaslăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să-i botezăm, ca pe unii ce mai-nainteau fost botezaţi, ci să-i botezăm (că de nu va boteza zice) ca pe unii ce niciodatăar fi fost botezaţi după dreapta slăvire.
