duminică, 30 noiembrie 2014

La Istanbul: Papa cere REUNIFICAREA URGENTĂ a Bisericilor Catolică și Ortodoxă! „FĂRĂ CONDIȚII”


              Scenă istorică: Patriarhul Bartolomeu îl sărută pe Papa, care îi cade la piept                             

Papa Francisc a lansat duminică la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă, despărțite de un mileniu, arătând că victimele războaielor și tinerii cer ca acest pas istoric să fie făcut.
„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.
De o importanță excepțională în mesaj este faptul că Papa a ținut să sublinieze că nu există nici o pretenție din partea catolicilor:
„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că săutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”
Francisc și-a continuat mesajul istoric:
„În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu pytem să nu le auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”.

Bisericile Catolică și Ortodoxă s-au separat în 1054, când Papa leon al IX-lea și Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului și-au aruncat reciproc anatema.
Printre diferențele care divizează cele două blocuri creștine se află celebrul Filioque (Catolicii susțin că Duhul Sfânt din Sfânta Treime purcede din Tatăl și din Fiul, în vreme ce Ortodocșii cred că acesta purcede doar din Tatăl), sau Primatul Papei (întâietatea, infailibilitatea și superioritatea față de ceilalți episcopi).
Spre deosebire de Papa, Patriarhul Constantinopolului nu are putere reală asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific. Bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordonează unui Primat din afara țării.

vineri, 28 noiembrie 2014

Conferinta parintele MIHAI ANDREI ALDEA: “Istoria necunoscuta a romanilor – intre tradare si eroism”


Iata si o parte a raspunsului sau la una din vorbele ticalosite ce bantuie de ani de zile printre mult prea multi romani: “ROMANIA ESTE O TARA DE C…”:
“Ţara nu ţi-o alegi, mama nu ţi-o alegi. Oricine poate pleca dintr-o casă săracă spre a câştiga avere. Oricine poate pleca dintr-o ţară săracă din acelaşi motiv. Dar a-ţi vorbi de rău mama sau ţara pentru că nu sunt perfecte, a le batjocori mai ales pentru că alţii le-au batjocorit deja te face complici cu batjocoritorii. E ca şi cum cineva ţi-ar viola mama şi o violezi şi tu spunând că e curvă. Cine îşi vorbeşte de rău ţara este violator de mama.”
Mai multe puteti citi la:

Parintii de la Schitul Lacu despre documentele cu cip: "Părintele Justin Parvu a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar"



Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.

Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?
Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creştinului ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creştin ortodox. Iar a fi un creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza şi orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi şi, ca o consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor lui Dumnezeu.

Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia, să ne oprim la cea a introducerii în România a cip-urilor în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat multă tulburare în rândul creştinilor ortodocşi. Cu toate că această iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru cei ce vor să se mântuiască -, fiind o lucrare curat satanică tocmai pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită, din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să vegheze asupra turmei încredinţate lor.

Problema cip-urilor


” Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, pentru ca va fi o inventie satanica extrem de complexa si va functiona pe doua nivele:
- Primul nivel va fi similar cu antena satelit prin care putem receptiona informatii . Si vor incerca sa ne implanteze prin vaccinuri nano-echipamente in corp , invizibile cu ochiul liber si va juca rolul de spion . Acest echipament va putea citi si interpreta semnalele corpului uman . Acesta va fi o parte din pecete . Nu vor putea totusi exista in noi ceea ce satanistii vor sa implanteze prin inselaciune , datorita Sfintei Impartasanii care va avea o putere asa mare incat va anihila “primul nivel ” insa nu pecetea .
- Al doiea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care il vor implanta pe mana sau pe frunte . un nano-cip ( nu ca cele din ziua de azi ) care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja in corpul nostru – si vor functiona ca un tot unitar. Va putea sa interactioneze strans cu materialul genetic al omului si nu va putea nimeni sa-l mai scoata . De aceea , cei care vor primi acest semn vor fi robiti de Antihrist . Aceia care vor primi semnul vor suferi mai mult decat crestinii .” (Parintele
Elpidie, Grecia)

A. ) CIP pasiv (fara baterie) – dispozitiv electronic incastrat in carduri de banca, acte de identitate, carduri de sanatate, bancnote, cartele telefonice sau alte produse. In aceste cipuri sunt inglobate datele si detaliile produsului, datele si identitatea biometrica a individului etc.








Atentie!
- Aceastei tehnologii i se poate atasa si GPS!
- CNP-ul, codul de bare si biometria din acte nu afecteaza psihosomatic persoana!
- Implementarea biometriei va ajunge obligatorie!

1. ) BIO-NANO-CIP (BNC) – nanotehnologie nanometrica (pana la o milionime dintr-un milimetru) ce se bazează pe abilitatea de a construi sau modifica structuri complexe la nivel atomic, folosindu-se de sinteza mecanică si chimica ce poate fi inserata in structura atomica a celulelor prin intermediul vaccinurilor, anesteziilor, medicamentelor si alimentelor.


Atentie!
- Aceasta tehnologie este deja implementata fara acordul persoanei!
- Aceasta afecteaza fiziologic persoana! De aceasta tehnologie nu prea aveti cum sa va feriti!
- Aceasta tehnologie poate fi zadarnicita doar de Sfanta Impartasanie, doar de Trupul si Sangele Fiului lui Dumnezeu!” Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? ”(1 Corinteni VI-19)

2. ) BIOCIP activ (cu baterie) – dispozitiv electronic detectabil, citit si telecomandat de la mare distanta prin wireless, antene si sateliti, incastrat in/pe mana sau in/pe frunte. In aceste cipuri care-si vor alimenta bateriile de la caldura corpului, vor fi inglobate toate actele de identitate si contul bancar pentru banii virtuali/platile virtuale. Aceast biocip va comunica cu echipamentul spion (de mai sus), va tine evidenta individului, va colecta si va modifica informatii din organism si va influenta starea fizica si psihica a individului. De aceasta tehnologie nu va mai puteti apara cu nimic.

Atentie!
- Aceasta pecete poate sa ajunga sa aiba chiar forma de tatuaj-electronic sau microcip-wireless!- Aceasta pecetluire va ajunge sa fie implementata prin viclenie, conditionare, santaj apoi silire!
- Cine va lua aceasta pecete, va iesi osandit pe veci!
” Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe
mâna lor
cea dreaptă sau pe frunte. ” (Apocalipsa XIII-16)
” Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea
sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
” Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine
primeşte
semnul numelui ei.” (Apocalipsa XIV, 9-11)




8 noiembrie – Sfintii Arhangheli Mihail si 

Gavril – Cuvantul Capitanului


Patru linii brãzdeazã mica noastrã viatã initialã:
1. Credinta în Dumnezeu. Toti credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. Cu cât eram mai încercuiti si mai singuri, cu atât preocupãrile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre contactul cu mortii nostri si ai neamului. Aceasta ne dãdea o tãrie invincibilã si o seninãtate luminoasã în fata tuturor loviturilor.
2. Încrederea în misiunea noastrã. Nimãnuia nu i se putea servi nici cel mai mic argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de putini, asa de tineri, asa de sãraci, asa de urâti si de urmãriti de toatã lumea, încât toate argumentele scoase din starea de fapt pledau contra unor perspective de biruintã. Totusi mergeam înainte, datoritã numai încrederii în rosturile noastre, o încredere nelimitatã în steaua noastrã si a neamului.
3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunosteam mai dinainte, având mari legãturi sufletesti, altii însã erau copii, studenti în primul sau al doilea an, pe care nu-i cunoscusem niciodatã. Din cele dintâi zile s-a stabilit între noi toti o legãturã de dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi familie si ne-am fi cunoscut de mici copii.
Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea dinãuntru trebuia sã fie de aceeasi intensitate si fortã, cu presiunea noianului de urã din afarã. Viata noastrã în acest cuib nu era o viatã oficialã si rece, cu distantã între sef si soldat, cu teatru, cu declaratii retorice si ifose de sefie. Cuibul nostru era cal d. Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca într-o cazarmã rece, ci ca în casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici gãsea o razã de dragoste, un ceas de liniste sufleteascã, un cuvânt de încurajare, o mângâiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie. Din partea legionarului nu se cerea atât disciplinã, în sens de cazarmã, cât bunã cuviintã, devotament si zel la lucru.

joi, 27 noiembrie 2014

Eșecul dialogurilor ecumeniste


Au trecut aproape o mie de ani de când prima dintre patriarhiile istorice, a Romei, s-a îndepărtat de Biserica cea Una şi a schimbat aproape toate tradiţiile proprii creştinismului autentic. De atunci şi până în zilele noastre, reprezentanţii papalităţii caută să refacă unirea cu Biserica Răsăriteană. Din păcate, dorinţa lor nu se bazează pe o întoarcere sinceră către Biserica Mamă, pe care în chip viclean au condamnat-o şi au anatematizat-o, în 1054, fără ca aceasta să fi greşit cu ceva. Mai mult, papii denumesc Biserica noastră „schismatică” şi pe ortodocşi, „fraţi rătăciţi”, şi ne aşteaptă să ne întoarcem în îmbrăţişarea lor! Evită sistematic să discute cu comisiile de dialog ale Bisericilor Ortodoxe asupra principiilor teologice pe care s-a sprijinit Biserica cea Una a lui Hristos în primele zece secole creştine. Fără găsirea şi recunoaşterea unor dogme şi învăţături comune, proprii Bisericii celei Una a lui Hristos de până la 1054, credem cu fermitate că reprezentanţii celor două părţi nu vor reuşi să colaboreze şi să apropie cele două Biserici (cea falsă de cea adevărată – n.n.).
O altă armă puternică, care ar putea ajuta acestei încercări comune, ar fi trăirea pocăinţei. Din păcate, nu poate exista pocăinţă întru Hristos, acolo unde nu mai există Duhul Sfânt. Adevărata pocăinţă, cum se ştie, presupune smerenie, mărturisirea greşelilor şi a păcatelor înaintea lui Dumnezeu, cu zdrobire de inimă şi căutare a milei dumnezeieşti. Cum pot să se pocăiască, ceea ce înseamnă să se lepede de patimile şi păcatele lor, de egoism, oamenii care nu mai au în credinţa lor prezenţa Duhului Sfânt? Iar dacă cred că totuşi se mai împărtăşesc de această prezenţă, de ce nu pot să se lepede de patimile lor? Nu judecăm, desigur, pe nimeni, dar ne întrebăm de ce nu scot şi ei din morminte moaşte nestricăcioase şi izvorâtoare de mir, aşa cum scoate Biserica Ortodoxă?
Reprezentanţii care participă la aceste dialoguri, nu doar cei ortodocşi şi catolici, ci şi din partea celorlalte culte protestante şi neoprotestante, se plâng de faptul că lucrurile nu avansează aproape deloc şi că după mai bine de 40 de ani nu se constată niciun progres real. Poate că a existat totuşi un „progres” din partea catolicilor, care au reuşit să înmoaie vigilenţa şi statornicia în dreapta credinţă a unor reprezentanţi ortodocşi. Acest lucru se poate constata din documentul comun redactat la întâlnirea de la Balamand din Liban, în iunie 1993, unde au fost admise lucruri inacceptabile. Dacă până atunci uniaţia era condamnată oficial şi unanim de ortodocşi, ca fiind un obstacol major în calea dialogului, în textul de la Balamand este prezentată ca o „punte” care ar putea contribui la unire. Mai mult, s-a dat dreptul uniaţilor să participe la întâlniri, cu pretenţia ca părerile lor să fie luate în consideraţie.
Tristeţea şi dezamăgirea noastră faţă de aceste lucruri a fost confirmată de reacţia imediată a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi a Patriarhului rus Alexei, care au condamnat existenţa Uniaţiei şi au considerat-o ca pe un obstacol decisiv în calea dialogului. Din păcate, strategia bisericii Romei nu s-a schimbat nicio secundă. Continuă să organizeze misiuni, să trimită episcopi, clerici şi monahi în regiuni unde nu există deloc credincioşi catolici.
Spre exemplu, după căderea comunismului, au trimis 2500 de misionari în Albania. În vreme ce din Grecia au fost trimise în sprijinul Arhiepiscopului Anas-tasie doar 15 persoane. În oraşul Koriţa, unde nu exista niciun catolic, papa a instalat un episcop, cu tot personalul aferent. Au construit şi o biserică şi au început un prozelitism agresiv faţă de ortodocşii albanezi. La fel au procedat şi în Arghirocastro şi în toată ţara. Simţim o adâncă tristeţe când vedem oameni care s-au născut ortodocşi şi care au fost momiţi cu diferite avantaje materiale şi promisiuni de mărire să-şi abandoneze credinţa. Au devenit un fel de noi ieniceri, care au ridicat armele nerecunoştinţei şi ale trădării şi au lovit în Trupul Bisericii lui Hristos, pe care au negat-o, pierzându-şi astfel sufletele pentru vecie. Se bazează pe banii pe care i-au primit, pe măririle lumeşti care le-au fost promise şi trăiesc în confuzie, voind să fie învăţători ai legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire (1 Timotei 1, 7). Ne spun Sfinţii Părinţi că este mai bine dacă ar trăi cineva, chiar cu păcatele lui de zi cu zi, în ortodoxie, decât să trăiască o viaţă aşa-zis sfântă şi să renege Biserica Ortodoxă. Ortodoxul, chiar dacă are păcate, prin pocăinţă se va mântui, în vreme ce ereticul, chiar dacă doreşte, nu se poate pocăi şi deci nici mântui, deoarece îi lipseşte dumnezeiescul har. Erezia este o rătăcire diavolească şi, de aceea, cât trăieşte în erezie, omul nu se poate mântui. Diavolul răstoarnă valorile, îi prezintă victimei sale lumina evangheliei ca fiind întuneric, iar întunericul păcatului şi al ereziei ca fiind lumină. Mintea ereticului este inundată de mândrie luciferică. Se pierde smerenia, cea care îi oferă omului dumnezeiasca lumină şi harul lui Dumnezeu.
Adresăm, aşadar, o rugăminte fierbinte către toţi creştinii ortodocşi de pretutindeni, să păstrăm împreună steagul sfânt al Ortodoxiei în inima şi în viaţa noastră. Numai aşa putem să fim protejaţi duhovniceşte de orice rană sufletească. Fără Ortodoxie, închidem porţile mântuirii nu doar pentru noi, ci şi pentru atâtea milioane de oameni care-şi doresc unirea cu Hristos şi pentru care suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu. Sufletul lor este avid de libertate, de pace, de bucurie în inimă, de toate aceste daruri ale Duhului Sfânt, care nu se pot obţine în afara credinţei autentice şi a luptei duhovniceşti împotriva patimilor. Îndepărtarea de sfânta noastră credinţă este, în acelaşi timp, îndepărtare de Biserică şi de Dumnezeu. Aceasta înseamnă, într-un cuvânt, moartea sufletului! Fie ca Bunul Dumnezeu să ne păzească de asemenea rătăciri!
Rugăciunea tuturor ortodocşilor ar trebui să fie fierbinte şi neîncetată către Bunul Dumnezeu, Care-Şi iubeşte făpturile Sale, să-i întoarcă pe toţi cei rătăciţi în staulul Sfintei Sale Biserici, unde vor străluci toţi cei nou luminaţi, „străini de orice întinare a celor cuviincioase”, cum spune un imn al Bisericii noastre. Amin.

PROFETIA LUI AGATANGHEL de la 1272. Despre Caderea Constantinopolului, Miscarea Legionara, al doilea razboi mondial, viitorul razboi greco - turc si multe altele...


 Iata ce aflam din articolul Profeția lui Agatanghel de la 1272:
“Agatanghel sau Sfârşitul omului. Prorocie pentru şapte sute de ani despre politiceştile treburi din Europa”, una din sutele de cărţi “profetice” ce circulau la începutul secolului XX, prin România (care, înca nu era Mare, dar îşi dorea). Era o traducere a domnului Ion Popescul,  “primar de Ploieşci”, spunea că a tradus-o la 1903 după o ediţie franceză, tradusă la rândul ei în secolele XV – XVI după originalul grecesc. Lucrarea era scrisă de un monah care trăise în insula Rhodos, pe nume Agatanghel, şi avuse descoperirea în anul 1272 –’73.
V. Maxim ne informează ca părintele Arsenie Papacioc ar fi avut această lucrare scrisă cu litere chirilice, această afirmaţie ne pune în situaţia de a face presupunerea că a existat o anterioară traducere în limba româna, dar scrisă în alfabet chirilic (se ştie că până la începutul sec. XX majoritatea cărţilor româneşti de cult ortodox erau scrise cu alfabet chirilic).
Iată ce cuprindea această carte. Unele descoperiri erau mai incifrate şi se refereau la perioda renaşterii, prezentată ca un inceput de apocalips, timp în care oamenii se vor întoarce la slujirea antropocentristă, care avea să ducă la înalţarea raţiunii omeneşti ca obiect de adoraţie. Virgil Maxim ne mai spune că în această carte se vorbea şi despre stadiul de decădere, ce începea cu anul 1789, despre revoluţiile din 1830 si 1848, arătând descompunerea unor împărăţii, destre constituirea statelor naţionale în 1920. Atenţia ne este atrasă de un anumit text din această “profeţie” , este vorba despre “ţara Lupului”, “ţarăaşezată pe Carpaţi până la Dunăre”.[1]

miercuri, 26 noiembrie 2014

Cardinalul Paul Poupard: „Patriarhul Daniel este un frate drag. Cu el cred că mergem într-o direcție bună!”


Sinodul de la Vatican continuă să facă valuri. Observatorii încearcă să descifreze căile pe care Biserica Catolică va merge în viitor, sub conducerea Papei Francisc. În acest scop, am adresat o serie de întrebări influentului cardinal Paul Poupard, președintele Consiliului Pontifical pentru Cultură și Dialog.
[…]
Da, ii datorez mult lui Mircea Eliade. Convingere amea este ca, prin insasi istoria sa si datorita faptului ca nu este o tara care ar putea din cauza  unei anumite  influente politice ingreuna lucrurile, Romania este un interlocutor  de prim ordin cu Biserica Catolica. Cand vorbesc cu patriarhul Daniel vorbesc cu un frate foarte drag, cu care putem colabora, dialoga. Asta in contextul in care continua sa persiste tensiunile legate de Moscova, de Constantinopol etc. Dimpotriva, cu Romania nu aveam divergente, nu avem problemePatriahul Daniel a fost dealtfel  timp indelungat profesor la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elevetia. Cu el cred ca mergem intr-o buna directie si acest lucru  ma bucura foarte mult.
Cititi va rog si:

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI – copiati, multiplicati si raspanditi in toate bisericile ce zic CALUGARII ROMANI DIN MUNTELE ATHOS


Am primit pe e-mail:
MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, adică a Trupului lui Hristos. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.
În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este numai Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, arătăm şi respingem în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii. Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia.  Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, iar sfințenia este legată organic de Adevăr („Sfințește-i pe ei întru Adevărul Tău, iar Cuvântul Tău este Adevărul”– Ioan 17, 17). Hristos e Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie la adresa Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească, devenind o ideologie contrară Adevărului, tăind posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.
La fel cum o boală nu afectează numai organul bolnav, ci întreg organismul, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, afectându-l. De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care au anatematizat erezia și pe ereticii ce o susțineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Parintele Mihai Valica: SINODUL din 2016 va fi MARE si SFANT doar daca Ierarhii adunati vor avea „RANILE PERSECUTIEI MONDIALISMULUI ACTUAL”. Va fi insa doar o ADUNATURA MASONICA …


Ascultati va rog incepand cu minutul 14:43:


Iata si transcriptul:
Sa ne amintim ca exista aceasta tendinta de a se organiza un Sinod, numit de unii Sfant si Mare, fara sa se stie ce se va hotari, dar daca ne amintim de Sinodul I ecumenic, din 318 parinti aproape 300, asa spune istoria, va rog sa cititi, aveau semnele persecutiei. Au venit fara un ochi, fara o mana, cu coaste rupte, cu picioare rupte de bataile pe care le-au suportat in momentul in care au fost acele groaznice persecutii. Va dati seama. Si abia atunci, cu ranile unei persecutii cumplite, cu chinuri, cu amintirea vie a acelor batai si prigoane, sub inspiratia Sfantului Duh, au spus frumoasa invatatura de la Sinodul I ecumenic, la 325 de la Niceea, cand au statornicit in marturisirea despre Iisus Hristos. Si abia dupa aceea la Sinodul din 381, la Sinodul II ecumenic, cand au vazut ca s-au receptat intr-un mod firesc acele frumoase invataturi, l-au numit Sfantul si Mare Sinod.

marți, 18 noiembrie 2014

MINUNEA ARĂTĂRII RECENTE A SFÂNTULUI COSMA, PROTOSUL ATHOSULUI.

ACESTA CERE ROMÂNILOR SĂ SE LUPTE ÎMPOTRIVA UNIRII CU CATOLICII!



Va semnalez o minune cutremuratoare petrecuta acum nu multi ani in Grecia. Unei romance evlavioase de acolo i se arata in vis de trei ori Sf. Cosma, Protosul Sfântului Munte Athos, cel ce in timpul imparatului bizantin Mihail VII si al Patriarhului Constantinopolului Ioan Vekkos (ambii unionisti), pentru ca nu era de acord cu unirea pe care o pusesera ei la cale cu Romano-Catolicismul in urma Sinodului de la Lyon din 1274  si ii cere sa-i faca icoana si sa-i duca o parte din moaste in Romania pentru a-i face cunoscuta si viata si invatatura ortodoxa intrucat, spune el, in Romania trebuie sa ne opunem unirii cu romano-catolicismul. Minunea este consemnata in cartea „Minuni contemporane” care va fi lansata, cu ajutorul lui Dumnezeu, miercurea aceasta (astazi, 09 nov 2011), ora 18, la Libraria Sophia. Mi se pare cuntemurator faptul ca sfintii au ajuns sa ceara romanilor de peste granite sa se intoarca in Romania si sa se lupte cu mentalitatea uniata, filo-catolica, existenta la noi si sa faca cunoscuta lupta martirica dusa de Sf. Parinti contra acestui duh filo-catolic! Minunea aratarii inteleg ca a avut loc in preajma Adunarii Generale a Conferintei Bisericilor Europene de la Lyon din 2009, tot Lyonul unde se apostaziase in 1274 si din cauza caruia moare sfantul! Sa nu uitam ca, in 1993, BOR a semnat Acordul eretic de la Balamand prin care catolicismul este recunoscut ca Biserica sora, cu taine, preotie si har lucratoare, acord ne condamnat inca oficial de BOR.
CONVORBIRI DESPRE APOCALIPSA

Parintele Avelie despre ecumenism, acte biometrice, CNP, semnul fiarei, Apocalipsa, antihrist …



https://www.youtube.com/watch?v=DoZ3ohiJTTQ




Iata si ce a scris sora dumitra16, cea care a postat filmul pe youtube:
Огласительные беседы в Апокалипсис (фильм 1) (о. Авель) 2007
Convorbiri ale părintelui Avelie despre CNP, acte biometrice, pașapoartele Federației Ruse, polițe și alte documente, despre stareți și proorocii, despre păstorii contemporani, despre monarhie și statul pravoslavnic, despre pocăința întregului popor, despre aflarea în adevăr și despre multe altele.
Iata si transcriptul ce mi l-a trimis pe e-mail:


Convorbiri din Apocalipsa. Film 1
2007
Părintele Avelie Semionov

Toți suntem botezați. Dumnezeu are Cartea sa, a Vieții, și diavolul pe a sa. Este imposibil să fii în același timp și într-o carte și în altă carte. De aceea cînd primim numerele, automat suntem șterși din Cartea Vieții. Diavolul are acces la inima omului. Iată un copil de 3 ani, și nici el nu mai ascultă. De aceea, cînd noi mergem și renunțăm la pașaport, atunci îl mărturisim pe Hristos. Pînă cînd mai există bani în circulație, puteți să mai fiți încă stăpâni pe viața voastră, dar odată cu introducerea banilor electronici, totul va fi limitat, veți deveni robi ai acestui sistem. De exemplu, dacă nu veți participa la alegerile prezidențiale, ei imediat vă vor bloca cartela (actul) electronică. Este nu pur și simplu un sistem de jandarmi, ci un sistem de închisoare. Cum vor introduce ei banii electronici? Prin foame! 666 este însăși antihristul. Si așa cum Dumnezeu are energia sa buna, așa si el, introducand peste tot 666, incearca sa cuprinda totul cu energia sa negativa, spurcata. Fara introducerea lui 666, diavolul nu poate să influențeze sufletelor oamenilor si toate lucrurile, de aceea sunt introduse codurile de bare, pentru a-si impune puterea sa.
Acum in lume domneste diavolul. Si acum si statul face presiune prin legile sale. Din totdeauna biserica a aparat Adevarul, dar lumea de astazi, si ce e mai dureros, că insasi arhiereii ne impun ceea ce este de neconceput, ce este pagubitor pentru suflet. Și totul se repetă, ceea ce a fost acum 1500 de ani in urmă. Primul Sinod ecumenic a intarit credinta. Noi trebuie sa cunoastem cum Sfintii Parinti au aparat credinta, biserica.
Noi suntem ai lui Hristos și trebuie sa ramanem intru Hristos, si sa nu ne atingem de nimic ce ne-ar indeparta de Hristos.

duminică, 16 noiembrie 2014

SAVATIE BAȘTOVOI: Dumnezeu nu poartă ochelari și nu candidează la președinția României









Alegerile din România și campania care le-a premers, cu implicarea dovedită a clerului ortodox în activități electorale, a descoperit o rană veche, rana Ecumenismului, ecumenismul galopant în care s-a angajat Patriarhia Română cu orgoliul primei patriarhii ortodoxe care l-a primit oficial pe Papa și tot ce a putut să însemne această vizită pentru politică mare a lumii.
Iată că la puțină vreme, puțină dacă o raportăm la cei 1000 de ani de cînd un papă al Romei a călcat amvonul unei biserici ortodoxe, Patriarhia Română este pusă în fața unei provocări care îi verifică ecumenismul: ierarhii care își canonisesc supușii pentru vederi antiecumeniste s-au văzut în situația să facă campanie electorală uzînd de un singur argument: eterodoxia contracandidatului lui Victor Ponta.
Faptul că astăzi românii aleg între un candidat ”ortodox” și unul ”sectant” e un experiment interesant. Interesant pentru că sînt convins că în toți cei 25 de ani de alegeri lovitura decisivă a fost dată întotdeauna de ”alegerea” clerului. Dacă a fost bună alegerea sau nu, e altă poveste.
Da, biserica s-a descoperit mai mult decît oricînd în fața lumii și a arătat că face politică, o politică grobiană, politica cîrnațului, a piftiilor și a scaunelor moi.
Dar nici măcar asta nu ne îngrozește. Îngrozitor este cum oamenii care se botează, stau ceasuri întregi în picioare la privegheri, oamenii care au ars poate tone de lumînări în viața lor, pot ajunge să creadă că Dumnezeu poartă ochelari și candidează la președinția României. Pentru că asta trebuie să crezi atunci cînd spui că a nu vota un candidat echivalează cu lepădarea de credință.
Atîta timp cît masele de credincioși pot fi speriate sau cumpărate, Biserica se află într-un cumplit pericol: pericolul de a nu-și îndeplini adevărata chemare.




SURSA: http://chisinaulcultural.md/?p=357

vineri, 7 noiembrie 2014

Tara motilor vs tara mortilor

„Sa punem pumnul în pieptul furtunii ca de nu pierim”.



Cei ce lupta pentru aceasta tara iau deciziile cele mai intelepte. In Romania "tara mortilor" e majoritara, iar "tara motilor" e minoritara si nu o spun eu, ci se vede de la o posta.
Si daca tot au fost mosii de toamna sambata pe 1 noiembrie si s-au pomenit mortii hai sa-i pomenim si pe cei din "tara mortilor" ca sa ii ierte Dumnezeu. Cine intra in categoria asta a mortilor, probabil va intrebati, stimati cititori? Pai, hai ca va spun eu:
- cei care accepta cardurile cu cip
- cei care au votat pentru unul dintre cei 14 tradatori de neam si desigur, cei care vor mai vota si a 2-a oara pe unul dintre cei 2 viitori presedinti(Ponta sau Iohanis)
Acestea de mai sus sunt cele mai recente chestiuni, dar mai sunt cateva categorii:
- Cei care sunt pro: masonerie, ecumenism, sectelor, ateismului, ereziilor, homosexualitatii, paganitatii, bancilor, parasirii patriei, exploatarea si vinderea pamanturilor tarii, etc etc.
Lista poate continua la nesfarsit...

Toti care fac parte din aceste categorii vorbesc de "imbunatatirea societatii", chiar daca in acest vis adevarul se pierde. Ei vor sa-si faca o societate fara Dumnezeu. Cu usurinta trec de la o gandire la alta, atat de superficiali. Iti dai seama ce fel de oameni sunt din comportamentul lor usuratic. Acesti oameni sunt niste mediocri care isi dau cu parerea fara sa priveasca lucrurile profund. Acestia tolereaza toate lucrarile diavolului; acesti oameni care sunt distrasi de orice lucru minuscul, acesti oameni indiferenti.
Cum iti dai seama daca o persoana nu e cu adevarat in duhul Ortodoxiei; ei spun:
- "Toate religiile au acelasi Dumnezeu."
- "Cine esti tu sa judeci pe catolici, homosexuali, ierarhi eretici etc.?"
- "Biserica nu va fi biruita" (in sensul ca Dumnezeu are grija si noi nu trebuie sa luptam pentru biserica)
Si multe altele...
Azi toata lumea isi da cu parerea, dar nimeni nu face nimic.
Sunteti siguri ca nu v-ati lancezit cumva? Oare mai sunteti constienti, inca, de vocatia voastra de romani ce au in spate eroii acesei tari, ce si-au varsat sangele pentru voi si pentru copiii vostri?
Daca va iubiti familia, copiii, prietenii, neamul si mai ales pe Dumnezeu - atunci luati atitudine!
                                                                                                           

 „Vivat Iancu! Vivat natiunea româna” sa ne înarmam!”

„Astazi cu bucurie, românilor cântati
Pe Iancu în câmpie cu toti sa-l urmati”.


„Românii nu cersesc libertatea de la unguri; natiunea româna este destul de puternica pentru a-si câstiga libertatea nationala luptând”.

„Toata Europa se înarmeaza pentru a izbândi libertatea. Românii se pregatesc de asemenea, fiindca a sosit timpul sa fie si ei liberi”.


„Uitati-va pe câmp românilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noi”.


„Pretentiile noastre sunt sfinte, pe cât de sfânta e dreptatea. Noi suntem gata a le apara cu orice pret”.











"Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele."

(Articol scris de Radu Nicolae)

marți, 4 noiembrie 2014

Scopul ecumenismului este unirea credinţelor într-o singură religie antihristică. Propovăduind „dragostea”, ecumenismul păcătuieşte împotriva adevărului





A) Unirea tuturor religiilor

În numele „dragostei” ce nesocoteşte adevărul, ecumenismul încearcă să unească nu numai pe creştinii diferitelor confesiuni, ci inspirat de masonerie, caută să apropie pe creştini de păgâni (evrei, musulmani, budişti, hinduişti etc.), împlinind astfel planul ce şi l-a propus dintru începuturi.
Încă din anul 1938, la Atena, unui dintre cei mai vechi militanţi ai ecumenismului, Paul Anderson, a declarat: „Noi nu suntem atât de limitaţi, încât să unim numai pe creştinii de diferite confesiuni. Acum ne unim în jurul ideii monoteismului în genere, ca după aceasta să adere la ecumenism iudeii, mahomedanii etc.”
Respectiva declaraţie corespunde în mod logic cu punctul de vedere al ecumenismului masonic, ce dispreţuieşte dogmele şi canoanele şi care interpretează noţiunea de „universal” în sens pur- geografic, şi nu duhovnicesc. Ecumenismul trebuie să aducă la împlinire planurile masonice, deoarece este o creatură a masoneriei. În Constituţia C.E.B. adoptată la Adunarea din Amsterdam (1948), între sarcinile Consiliului Ecumenic al Bisericilor instituit atunci, figurează şi următorul obiectiv: „A stabili contacte cu religiile cu caracter mondial şi cu alte mişcări ecumenice”. La Adunarea a IV-a C.E.B. din Upsala (1968), în raportul secţiei a IV-a se spune şi mai clar: „Se impune colaborarea cu reprezentanţii altor religii”.
Bineînţeles, această colaborare se înfăptuieşte activ de foarte multă vreme. O confirmă mai ales exemplul Adunării a VI-a C.E.B. care a avut loc la Vancouver (Canada) în anul 1983. Pentru prima dată în întreaga istorie de 35 de ani a C.E.B., la Adunare au fost invitaţi oficial în calitate de oaspeţi şi referenţi reprezentanţii a cinci religii: iudaică, musulmană, hindusă, budistă şi sikhă.
Revista „Canvas” – oficiosul Adunării - a menţionat cu satisfacţie că în ultimii 22 de ani, C.E.B. a parcurs o cale lungă de la Adunarea III (Delhi, 1961) - la care nu a fost permis accesul nici măcar al jurnaliştilor reprezentând alte religii necreştine, până la Adunarea VI, în cadrul căreia au vorbit de la tribună un rabin evreu, un muftiu mahomedan ş.a.

Ecumenismul, influenţând păgubitor învăţătura bisericii, conduce spre teologia „dumnezeului mort”


Potrivit proorocirilor scripturistice, răul în lume este într-o continuă ofensivă vertiginoasă, lucrare sprijinită din plin de ecumenism. Acest rău se dezvăluie cu o îndrăzneală neobişnuită în aşa numita „teologie a dumnezeului mort”, de curând apărută. O astfel de „teologie”, fără îndoială încurajată de masonerie, conduce dimpreună cu Mişcarea Ecumenistă spre un singur scop - înstrăinarea de adevărurile dumnezeieşti ale credinţei, subminarea tradiţiilor Bisericii şi pierderea totală a credinţei în Hristos Iisus Dumnezeu-Omul.
”Teologia dumnezeului mort” este contradictorie în conceptele sale, căci teologia, ca ştiinţă despre Dumnezeu, se bazează pe credinţa de necontestat în Dumnezeul Cel Veşnic (Ieşirea 3, 14), credinţă prin care întotdeauna s-au mântuit cei ce cred în Dumnezeu. Mărturisea în numele tuturor apostolilor Sfântul Apostol Petru, când la întrebarea lui Iisus: „Dar voi cine ziceţi că sunt?”, a răspuns: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu” (Mt. 16, 16). Ce fel de teologie, adică cuvânt despre Dumnezeu, poate fi acolo unde lipseşte credinţa în Dumnezeul Cel Adevărat, Cel Viu, unde Dumnezeu este declarat „mort” sau „inexistent”? O asemenea „teologie”, zisă şi „teologie radicală”, este prezentată mai ales în lumea contemporană anglofonă, fiind elaborată cu râvnă de scriitorii religioşi protestanţi. Ei statutează o nouă „dogmă” blasfemiatoare şi nihilistă - Dumnezeu a murit, noi L-am ucis cu mentalitatea noastră, de aceea nu trebuie să mai credem în Dumnezeu, ci în om, în lume şi în progresul ei.

Despre adevarata convietuire in pace


Potrivit celor şaisprezece principii dogmatice, canonice, liturgice, istorico-bisericeşti expuse până acum, declarăm cu toată credinţa în Iisus Hristos că ortodocşii nu pot fi ecumenişti.
Este posibil ca în cazul în care creştinii ortodocşi au o atitudine hotărâtă de respingere a ecumenismului şi admit nici un compromis, să li se reproşeze următoarele:
- neparticipând la mişcarea ecumenică, care a cuprins întreaga lume, s-ar opune păcii şi solidarităţii între oameni;
- respectarea adevărului fără „dragoste” nu este justificată de pe poziţiile situaţiei tragice actuale din lume;
- s-ar opune tendinţelor de pace ale oamenilor de stat, care depun eforturi colosale pentru asigurarea păcii şi izbăvirea omenirii de atot-nimicitoarea catastrofă nucleară.


Iată răspunsul nostru la acestea:
Noi, creştinii ortodocşi, ne desolidarizăm cu fermitate de Mişcarea Ecumenistă şi de dialogurile în cadrul C.M.B., deoarece participând la acestea ne-am abate de la adevărata credinţă ortodoxă,â şi de la poruncile Mântuitorului nostru Domnul Iisus Hristos, şi ne-am apropia de duşmanii Sfintei Biserici Ortodoxe, adică de eretici. Mai mult decât atât, ecumenismul ne împinge spre comuniune religioasă cu religiile necreştine: iudaismul, mahomedanismul, budismul, confucianismul etc, şi chiar cu feluritele asociaţii şi ideologii politice, militare şi para-religioase.
Evitând în cadrul relaţiilor strict religioase, mişcările şi comunităţile neortodoxe şi refuzând pe baza hotărârilor canonice orice contact cultic şi sacramental cu acestea, nu lipsim de dragostea noastră pe aproapele în planul relaţiilor social umane. În domeniul social sprijinim iniţiativele de pace ale autorităţilor civile şi ne rugăm „pentru pace în lumea întreagă”, urmând Sfântului Apostol Pavel: „Să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii [...] ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna cuviinţă” (I Tim. 2, 1-2). Ce om cu judecată vrea război, ştiind că acesta poate distruge viaţa pe pământ?
Sectanţii îşi închipuie că s-au făcut deja membri ai împărăţiei cereşti şi de aceea sunt independenţi de autorităţile pământeşti. Câtă înşelare! Creştinul nu trebuie să fie un răzvrătit, el trebuie să respecte porunca lui Dumnezeu: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt. 22, 21).
ECUMENISMUL INCOTRO?
O noua viziune ortodoxa
asupra ecumenismului sincretist

de
Ieromonah 
Agapit Popovici
  6. De când sunt implicati ortodocsii in actiuni ecumenice?
  7. 
Marturia faptelor
  8. 
Care trebuie sa fie atitudinea noastra?
  9. 
Contextul social-politic in care apare ecumenismul
10. 
Ecumenismul in slujba comunismului internationalist si a globalizarii
11. 
Introducere in teologia istoriei
12. 
Influenta ocultismului asupra gândirii crestine
13. 
Ce legatura are francmasoneria cu satanismul?
14. 
Se justifica implicarea ortodocsilor in ecumenism?
15. 
Umanism, globalism, ecumenism si satanism
16. 
"Vindecarea memoriei"
17. 
De ce nu ne putem ruga impreuna cu catolicii?
18. 
Efectele implicarii ortodocsilor in miscarea ecumenica
19. 
Masuri ortodoxe de combatere a ereziei ecumeniste
ANEXA 1: 
Hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 11 martie 1937
ANEXA 2: 
Marturii ortodoxe privind erezia ecumenista
ANEXA 3: 
Erezii si erori dogmatice ale papei
ANEXA 4: 
Despre convocarea Marelui Sinod Pan-ortodox
ANEXA 5: 
Synodiconul Ortodoxiei
BIBLIOGRAFIE
 © 2003. Ieromonah Agapit Popovici
Creat in data de 14 septembrie 2003.